La Centrul de Cultură Arhitecturală, sediul UAR Sibiu (Piața Mică, nr. 24) poate fi vizitată expoziția „Transparența” – Construcții sportive.
Șerban Țigănaș:
„Un gând lansat înainte de trecerea în noul mileniu a fost formulat ca o afirmație fără echivoc: „stadioanele vor fi catedralele secolului 21”. Indiferent de orânduiri, limbă, religie, convingeri, oamenii se vor întâlni în continuare tot mai mult pe stadioane, pentru a spera și a se bucura, alături de învingători. Ceea ce este important de remarcat e faptul că marile stadioane au încercat și trebuie judecate după curajul pe care l-au avut în a fi contemporane sau chiar proiectate spre viitor. Stadioanele au fost mereu locul în care s-au întâlnit eforturile dominate de rațiune și curajul inovațiilor. Deși pista de alergări și dreptunghiul gazonului sunt aceleași, iar spectatorii stau în jurul lor de fiecare dată, felul în care arhitecții și inginerii au legat materia împreuna într-un tot unitar, cu cerințe de funcționare impecabilă, a permis extrem de multă creativitate.
Expoziția noastră, acum montată la Centrul de Cultură Arhitecturală, sediul UAR Sibiu (Piața Mică, nr. 24), a fost construită în jurul unei teme care definește o parte esențială din viziunea noastră. Transparența și transluciditatea, întotdeauna în dialogul susținut de lumină, reprezintă tema principală a celor mai importante proiecte pe care le-am realizat. Dizolvarea limitelor vizuale ne-a oferit soluții extrem de interesante pentru a menține legături sustenabile între interior și exterior, pentru a crea inversiuni de interes în marile obiecte destinate evenimentelor cu mulți, mulți oameni în public.”
Nu ne-am așteptat ca și de această dată sala Centrului nostru de cultură să fie plină până la refuz, dar așa s-a întâmplat și nu a părut rău nimănui, nici organizatorilor membri fondatori ai clubului, dar mai ales nici tinerilor și foarte tinerilor participanți. Nu cred că media celor prezenți în sală să fi depășit 25 de ani, vârsta pe care o are și coordonatorul clubului Tudor COMAN. Entuziasmul acestui tânăr este dublat de o experiență remarcabilă atât teoretică, cât și practică, ceea ce face, în opinia mea, să se impună cu ușurință celor care au decis să-l urmeze în realizarea visului său. În deschidere, Tudor a dorit să lămurească câteva aspecte legate de ce urmează să se întâmple la următoarele întâlniri bisăptămânale:
„Primele evenimente trebuie să aibă o latură didactică, ca să avem aceeași bază de discuții odată ce ne vom aduna aici mai regulat. Primul eveniment a fost lansarea clubului. Acesta al doilea este despre valoare. De unde reiese valoarea, valoarea arhitecturii tradiționale, a «Arhitecturii Vernaculare»?
Noi considerăm că, cel puțin în parte, această valoare reiese din straturile de artă și din elementele funcționale care se adună în timp, în sute de ani, într-un spațiu relativ mic. Deci avem într-un spațiu restrâns cumulate foarte multă artă, secole de artă. În această seară vrem să disecăm aceste secole de artă, să vedem cum arătau, cum se exprimau oamenii fie acum 50 de ani, fie acum 400 de ani, ca mai apoi, peste două săptămâni de astăzi, în următorul eveniment, să discutăm cele mai interesante exemple de arhitectură vernaculară pe care le-am pierdut.
Pentru moment, formatul întâlnirilor noastre va fi un pic didactic, de data aceasta și data viitoare, dar ca să facem lucrurile mai interesante, la fiecare vom avea câte un exponat pe care să-l discutăm.“
La finalul lunii ianuarie, la sediul Uniunii Arhitecților din Sibiu, a fost lansat Clubul de Arhitectură Vernaculară (CAV), o inițiativă fondată de șase tineri preocupați de soarta arhitecturii rurale din Transilvania. Evenimentul a reunit arhitecți, meșteri, studenți și proprietari de case vechi, dar mai ales a adus în prim-plan o problemă formulată direct: ritmul dispariției caselor vernaculare este mai rapid decât cel al intervențiilor de salvare.
Clubul își propune să creeze un cadru constant de întâlnire, cercetare și acțiune, în care restaurarea să nu mai fie o excepție elitistă, ci o practică firească, accesibilă și asumată cultural. Alegerea Sibiului nu este întâmplătoare, ci ține de densitatea și vizibilitatea patrimoniului vernacular transilvănean, dar și de existența unei comunități active în jurul patrimoniului.
În data de 5 decembrie, membrii U.A.R. Sibiu s-au reunit pentru tradiționala întâlnire de sfârșit de an, reluând un obicei început în 2011, odată cu reactivarea sucursalei. Evenimentul a avut loc la Centrul de Cultură Arhitecturală din Sibiu.
În programul cultural al serii s-au regăsit:
– prezentarea susținută de arh. urb. Oana-Nadina Nedeianu, despre regenerare urbană și despre proiectul său dedicat salvării și integrării patrimoniului rural;
– prezentarea oficială a noii membre, arh. dr. Liliana Daniela Cazacu, cu un parcurs profesional remarcabil în domeniul patrimoniului și al educației arhitecturale;
– intervenția-surpriză a celor patru studenți voluntari ai Extensiei Sibiu a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, care au susținut o prezentare interactivă despre viața studențească de astăzi, intitulată „Urbaniști din întâmplare – Cuibul de viespi”.
Pe 7 octombrie 2025, în Holul Primăriei din Piața Mare, Sibiu, a avut loc Gala Bienalei Naționale de Arhitectură 2025 – Secțiunea 5: Arhitectura timpului liber, clădiri pentru turism, ospitalitate și loisir.
Evenimentul a reunit echipa secțiunii – arh. Mircea Țibuleac, arh. Șerban Țigănaș, arh. Gabriela Petrescu (curator) – și membrii juriului Corvin Cristian, Adrian Spirescu și Károly Nemes, într-un program dens, care a combinat expoziția proiectelor selectate cu o serie de conferințe tematice.
Seara a debutat cu vernisajul expoziției și conferința „Construcții sportive”, susținută de dr. arh. Șerban Țigănaș, urmată de prezentarea „Scenografie și arhitectură” a arhitectului Corvin Cristian, o incursiune în dialogul dintre film, teatru și spațiul construit. Dr. arh. Adrian Spirescu a vorbit despre Bienala Națională de Arhitectură și criteriile de jurizare, subliniind relația dintre desen, detaliu și expresia arhitecturală.
Gala de premiere și deschiderea expoziției proiectelor nominalizate și premiate au încheiat seara, marcând un moment de recunoaștere a valorii și diversității arhitecturii românești contemporane.
Pe 16 august, la Biblioteca Județeană ASTRA din Sibiu, a avut loc lansarea volumului Magia punctului, semnat de Cristina Paula Marin și ilustrat de Doina Ileana Șoldu. Evenimentul a fost organizat cu sprijinul Uniunii Arhitecților din România și s-a desfășurat într-o atmosferă caldă, în prezența unui public numeros și receptiv.
Cartea, gândită ca o punte între matematică, arhitectură și artă, propune o abordare prietenoasă și creativă a geometriei, arătând cum noțiuni aparent abstracte se regăsesc pretutindeni în viața de zi cu zi. Îmbinând rigoarea matematică, expresivitatea desenului și o pedagogie a simplității, volumul se adresează atât copiilor, cât și adulților, invitând la descoperire, joc și reflecție.
La lansare, alături de autoare, a luat cuvântul dl arh. Mircea Țibuleac, președintele Sucursalei Sibiu a Uniunii Arhitecților din România, care a subliniat importanța acestui demers editorial și rolul său în apropierea generațiilor prin cultură și educație.
Pe 14 iulie 2025, Sucursala UAR Sibiu a găzduit vernisajul expoziției „Limite în lumea arhitecturii vernaculare”, eveniment care marchează cinci ani de existență a Școlii de Vară de la Sibiu — un proiect inițiat de Asociația Culture Reserve în parteneriat cu Uniunea Arhitecților din România. În deschidere au luat cuvântul Mircea Țibuleac, președintele Sucursalei UAR Sibiu, și arhitecta Ana Maria Crișan, coordonatoarea Școlii de Vară. Aceasta a subliniat caracterul aniversar al expoziției — prima care celebrează atât cinci ani de Școală de Vară, cât și zece ani de activitate ai asociației fondatoare în domeniul educației nonformale.
Expoziția reunește rezultatele unei cercetări aplicate dedicate arhitecturii tradiționale și patrimoniului vernacular, desfășurată de-a lungul celor cinci ediții, în cadrul Muzeului ASTRA și în satele din jurul Sibiului. Lucrările expuse — panouri curatoriale, diagrame, schițe, machete și ilustrații — reflectă efortul comun al peste 160 de studenți ai Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, formați chiar în perioada pandemiei, când tema limitelor a căpătat o semnificație personală și colectivă profundă.
Școala de Vară a investigat, an de an, modul în care satul tradițional și arhitectura vernaculară au gestionat granițele fizice, sociale și culturale: limitele locuinței, ale comunității, ale spațiului și ale timpului. Studiile s-au extins dincolo de cercetarea de teren, incluzând analize comparative între patrimoniul viu și cel muzeificat, între structuri reale și reprezentări picturale, unele dintre ele aflate în colecțiile Muzeului Brukenthal. Această abordare pluridisciplinară — la granița dintre arhitectură, antropologie și artă — și-a propus nu doar documentarea, ci și reinterpretarea formelor tradiționale într-un limbaj contemporan, accesibil.
Expoziția se bucură de sprijinul Uniunii Arhitecților din România și al unor parteneri din mediul privat, comunități rurale și instituții culturale, precum Muzeul ASTRA și Muzeul Brukenthal. Aceasta rămâne deschisă publicului în perioada următoare și invită la dialog pe tema valorificării arhitecturii vernaculare în contextul actual.
În perioada mai–iunie 2025, la Centrul de Cultură Arhitecturală din Sibiu, s-a desfășurat expoziția In Memoriam „Arhitectul Călin Hoinărescu – Restaurator român dedicat comunității și patrimoniului”, un eveniment-omagiu adus uneia dintre cele mai marcante figuri ale restaurării patrimoniului construit din România. Vernisajul a avut loc pe 9 mai și a reunit profesioniști din domeniul arhitecturii, studenți, colaboratori și prieteni ai regretatului arhitect.
Programul vernisajului a cuprins prezentarea expoziției de către Irina Paveleț-Hoinărescu, fiica arhitectului, proiecții video-documentare din arhiva Sucursalei Sibiu a UAR, realizate de arh. Mircea Țibuleac, intervenții ale invitaților – Daniel Sabău, Liviu Gligor și Dorin Boilă – urmate de o sesiune de întrebări și răspunsuri cu studenții și participanții, încheindu-se cu un moment de socializare.
„ÎMPREUNĂ” și de această dată!
Sub acest motto s-a desfășurat anul trecut Bienala Națională de Arhitectură și, dacă mă gândesc retrospectiv, în ultimii treizeci ani de când urmăresc evenimentele culturale ale Uniunii, de cele mai multe ori în dublă calitate de organizator și participant, ștacheta BNA 2023 s-a ridicat la un nivel extrem de ridicat.
În acest context și sub același motto „ÎMPREUNĂ” m-am aflat iarăși în ipostaza de gazdă și împreună cu ceilalți din echipă am fost puși în situația de a face față unei provocări deloc ușoare. Cea care mi-a adus la cunoștință vestea a fost Adriana TĂNĂSESCU la un ” sfat de taină” în biroul ei, undeva la mijlocul lunii ianuarie. Ecourile Bienalei încă mai persistau în atmosferă, antrenamentul pe care îl dobândisem încă nu-și pierduse efectul, așa că nu avem niciun motiv să ezit acestei provocări. Zis și făcut!
După cum se știe de câțiva ani, cu excepția ultimilor patru 2020‑2023 când s-a făcut o pauză mare, BALUL ARHITECȚILOR nu s-a mai rezumat la un simplu banchet, el a devenit un eveniment cultural din ce în ce mai complex desfășurându-se pe mai multe zile.
Continuând această tradiție, împreună cu Adriana am stabilit data și am făcut o primă schiță de program. Ce a fost salutar și s-a dovedit până la final excelentă ca decizie a fost faptul că am stabilit pe loc cu ce ne vom ocupa fiecare, dar ținând permanent legătura unul cu altul.
Doamna președinte Ileana TUREANU ne-a dat mână liberă, fără ca asta să însemne că nu o informam pe parcurs de ce se întâmplă și uneori îi ceream sfatul.
Cu toate că ne-am ocupat de cazare imediat, ne-am confruntat cu un obstacol neașteptat. Deși se întâmpla cu mai bine de trei luni înaintea evenimentului, am constatat că este extrem de greu să găsești în Sibiu disponibilă o capacitate de cazare de mărimea necesarului nostru. Până într-un final am reușit să rezolvăm la trei unități de cazare, soluție care ne-a dat multă bătaie de cap și a generat nemulțumiri din partea participanților.
Nu voi face aprecieri despre reușita acestui eveniment cultural complex pentru că sunt implicat și nu aș vrea să fiu bănuit de lipsă de obiectivitate.
Doresc însă să mulțumesc conducerii UAR pentru încrederea acordată și sprijinul financiar pus la dispoziție. Puteau să ne vină idei minunate pentru punctele din program, dar ar fi rămas fără finalitate dacă nu le puteam asigura finanțarea.
Nu în ultimul rând trebuie să mulțumesc atât colaboratorilor care au pus suflet ca programul să fie realizat la superlativ, cât și colegilor din toată țara care au lăsat deoparte necazurile inerente vârstei și treburile de acasă și au venit la SIBIU plini de energie pozitivă, participand trei zile la program.
Mircea ȚIBULEAC, președinte Sucursală UAR Sibiu
Pe 24 februarie, la Centru de Cultură Arhitecturală din Sibiu, a fost vernisată expoziția „Rămâi & nu te întoarce” a lui Cornel Șimon, student la secția de Conservare și Restaurare de Arhitectură din Sibiu, care a recreat din lut machetele unor case vechi din Mărginimea Sibiului aflate în stare avansată de degradare. Provocarea acestor lucrări a fost să reinterpreteze tehnicile de construcție specifice unei case reale și anume: zidirea, chertarea, tencuirea, dar și manipularea diverselor tipuri de învelitori – de la țiglă solzi, la țiglă contemporană și tablă, finisarea tâmplăriei, inclusiv reproducerea distrugerilor – toate au fost realizate din lut, cu ajutorul unui set obișnuit de dăltițe de bricolaj. Pe lângă aceste machete, autorul a recreat din polistiren casele noi lipsite de bun gust care tind să le înlocuiască pe cele vechi, construite acum mulți ani de străbunici.
Vizitați expoziția în perioada 21.12.2023 – 10.01.2024 la Primăria Municipiului Sibiu, Centrul de Informare Turistică. Program L-V: 09:00 – 17:00, S: 09:00 – 13:00
Expoziția, prezentată de Uniunea Arhitecților din Romania (curatoriată de Prof. dr. arh. Sorin Vasilescu), cuprinde o selecție de 34 panouri cuprinzând lucrări de referință realizate de arh. Petre ANTONESCU și devenite simboluri și repere culturale urbane.
Palatul Kretzulescu (1902-1904) str. Știrbei Vodă 39, București – construcție în stilul Renașterii franceze cu influențe baroce. În jurul palatului, s-a amenajat un parc, în suprafață de aproape două hectare, cu terase, fântâni arteziene, bazine, izvoare și poduri (actualul parc Cișmigiu).
Casa „Dinu Lipatti” (1902) bd. Lascăr Catargiu nr. 12, București – o casa originală în stil rococo, elegantă și cu proporții armonioase, în ciuda scării discordante cu contextul urban, un loc plin de magie, o bogăție culturală.
Primăria Capitalei (1906-1910) B-dul Regina Elisabeta 47, București – construcție în stil neo-românesc. În această clădire a funcționat Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Avariată în timpul războiului, a fost reconstruită tot sub îndrumarea lui Petre Antonescu.
Catedrala Arhiepiscopala „Sf. Nicolae” (1906-1917) Galați – cel mai mare edificiu religios din Galați, este un simbol al orașului, în stil neobizantin cu influențe moldovenești și muntenești. Catedrala are o lungime de 37 m și o înălțime de 42,5 m.
Casele Brătianu (1908) strada Biserica Amzei 5-7, București – incinta este un exemplu rar – în contextul Capitalei – de conac urban neo-românesc, în jurul unei curți.
Cazinou Sinaia (1911-1912) parcul „Dimitrie Ghica”, Sinaia – clădire devenită mare atracție între războaie, a fost construită la inițiativa Regelui Carol I și administrată de Baronul de Marçay, acționar al Cazinoului din Monte Carlo. Vernisajul a fost sărbătorit cu artificii și recital susținut de George Enescu .
Palatul Administrativ (1907-1913) Craiova – cea mai reprezentativă clădire a orașului, în stil neo-românesc, acoperită cu țiglă de culoare verde. La interior, poziționată central, scara de onoare este luminată de o cupolă uriașă, bogat decorată.
Conacul Mihail OMOROLU (1915-1916) sat Păușești, Județ Vâlcea – lucrare de arhitectură rezidențială rurală ce aparține stilului neo-românesc, preluând elemente specifice culelor oltenești.
Casa Mihail OMOROLU (1927), Piata Victoriei, București – casa Beaux-Arts cu fațade ornamentate cu ghirlande (aka festoane), console cu gute, meandre (aka chei grecești), putti (aka îngerași sau amorași) grecești), putti (aka îngerași sau amorași) ținând rame ovale numite cartușe, și vase de tipul caliciu-crater. Interiorul casei este decorat cu stucaturi tipice pentru arhitectura Beaux-Arts.
Imobilul Agricola Fonciera (1926) – Piața Senatului (Calea Victoriei colț cu Splaiul Independenței), București-Clădire impozantă ce se desfășoară cu două aripi simetrice, al cărei stil reflectă trecerea, în manieră franceză, de la Art Nouveau la Art Deco.
Imobilul Adriatica- Trieste (1927-1929) – Piața Senatului (Splaiul Independenței), București – cunoscută drept una dintre clădirile „cu gloriete” (colonadele teraselor) de sorginte pariziană, devenite imagini de marcă pentru Capitala anilor 20.
Palatul Societății Politehnica – AGIR 1916 (1925-1928) Calea Victoriei, București – evocată ca stilistică neo-românească, autorul face referință la geniul ingineresc al apeductelor romane, transpus în arcatura registrului principal, extins pe trei niveluri.
Palatul Băncii Marmorosch Blank (1915-1923), București – este construit într-o tendință neo-românească formată din mai multe stiluri: bizantine, gotice, moldovenești. Cea mai puternică bancă comercială din România, în anul 1923 banca avea 25 de sucursale în Regat și la Paris, Istanbul, Viena și New York.
Arcul de Triumf (1921-1922 și 1936) – monument închinat victoriei armatei române din Primul Război Mondial și unirii tuturor românilor din 1918, a fost inaugurat pe 1 decembrie 1936, la 18 ani de la Unire.
Reședința Malaxa (1930) strada Rabat 38, București – exterior neo-românesc „clasic”, cu turn de colț, acoperiș ceramic și ancadramente de piatră și un interior atipic, spectaculos și prețios pentru evenimente speciale (conferințe, audiții, etc.) cu finisaje luxoase în contrapunct cu restul spațiilor funcționale modeste.
Facultatea de Drept (1933-1935) bd. Mihail Kogălniceanu 36-46, Bucuresti – construcție în stil Art Deco. Cu fațada ritmată de pilaștri înalți, în golurile dintre pilaștri, deasupra ușilor sunt așezate statui ale marilor juriști din antichitate. Pe corpurile laterale, basoreliefurile semnate Mac Constantinescu „Eliberarea unui sclav în fața magistraților din Forul roman“, „Justinian înconjurat de magistrați”.
Accademia di Romania (1933) parcul Valle Giulia, pe Villa Borghese, Roma, Italia – „școala românească de la Roma” a fost construită cu sprijinul financiar al BNR. Pe frontispiciul clădirii era înscris: Populus daco-romanus hanc sedem in Urbe Aeterna litteris et artibus faciendam curavit (Poporul daco-roman a construit acest lăcaș în Cetatea Eternă în folosul literelor și artelor)
Imobil de apartamente al BNR (1935) Șoseaua Kiseleff 12, București – O mare clădire cu apartamente, construită între cele două războaie mondiale, cu fațada îmbrăcată în cărămidă aparentă, demonstrează cu virtuozitate adaptarea unor soluții plastice tradiționale pentru funcțiunile noi.
Institutul de Istorie Universală „Nicolae Iorga” (1937-1939) bd. Aviatorilor 1-3, București – clădire neoclasică cu tentă regionalistă, al cărei peristil de la intrare amintește de vechile pridvoare. Peretele de fundal conține o frescă monumentală de Olga Greceanu.
Asociația pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu (AIOS) organizează în perioada 23-30 septembrie 2022 expoziția Școlii de arhitectură și urbanism de la Sibiu cu tema „Coridor de mobilitate durabilă – Promenadă pe Bdul. Victoriei”.
Sub sloganul „Reactivăm Bdul. Victoriei”, studenții arhitecți și urbaniștii invitați la Școala de arhitectură și urbanism s-au concentrat spre reactivarea zonei și alocarea echitabilă a spațiilor către toate categoriile de utilizatori. Accesibilitate pentru toți, lărgirea trotuarelor, îmbunătățirea siguranței în intersecții și fluidizarea traficului auto fiind unele dintre punctele centrale ale proiectului propus.
Expoziția este rezultatul muncii studenților arhitecți și coordonatorilor lor din ultimele 10 zile, analizele și propunerile lor fiind prezentate publicului larg și reprezentanților Primăriei Municipiului Sibiu, vineri – 23 septembrie, ora 17:00, în cadrul sălii de expoziții CIT din incinta Primăriei Municipiului Sibiu, Pța. Mare.
Școala de arhitectură și urbanism de la Sibiu este dedicată studenților care studiază în domeniile strâns legate de dezvoltarea urbană, respectiv urbanism, arhitectură, peisagistică, economie urbană ș.a. și are ca scop oferirea de soluții concrete de dezvoltare durabilă a municipiului Sibiu. Astfel, participanții la Școala de arhitectură și urbanism își vor prezenta proiectul ce propune transformarea Bdului. Victoriei într-unul prietenos cu pietonii.
Școala de vară de arhitectură și urbanism de la Sibiu este un proiect cultural finanțat de către Primăria Municipiului Sibiu și Uniunea Arhitecților din România.
Credit foto: Raw Art Photography
CONFERINȚA TERITORIALĂ UAR SUCURSALA SIBIU
10 SEPTEMBRIE 2021
10 ANI DE LA REACTIVAREA SUCURSALEI
EXPOZIȚIA „ARHITECTUL NICOLAE GHIKA-BUDEȘTI”
