VERNACULAR SPRITZ
Sâmbătă, 27 iunie, într-o după-amiază extrem de călduroasă, la „concurență” cu spectacolele Festivalului de Teatru, spațiul Centrului de Cultură Arhitecturală UAR s-a animat, ca de fiecare dată când s-a anunțat o ședință CAV. Titlul întâlnirii aveam să constat că, de fapt, putea să se cheme la fel de bine și APEROL SPRITZ.
Ca o paranteză, pentru cei care poate nu au aflat, țin să precizez că celebrul sortiment a fost creat în Italia, în anul 1919. Rețeta „Aperol Spritz” a fost gândită abia în anii ’50. În scurt timp, italienii devin pur și simplu fascinați de licoarea amăruie, iar curând oamenii din afara Italiei ajung și ei să guste din această băutură unică, de un portocaliu fermecător.
În cazul nostru, din grupul voluntarilor Ambulanței pentru Monumente, Larisa și Alexandra s-au dovedit specialiste pricepute și la prepararea acestei băuturi răcoritoare, cu care au fost întâmpinați participanții la eveniment. Numai vara ne putem bucura de răcoarea zidurilor de circa un metru grosime ale spațiului nostru.
Bucuroși de răcoarea, la propriu, pe care o oferă sediul nostru, ne-am retras în interior să ascultăm ce avea Tudor Coman să ne spună. A anunțat de la început că întâlnirea va fi una relaxantă, având doar două subiecte pe ordinea de zi: prezentarea unui studiu de caz privind intervențiile la o fațadă cu pictură valoroasă și, respectiv, stabilirea următoarelor întâlniri pe perioada verii.
„Cazul despre care o să vorbesc este o casă pe care am prezentat-o și la celelalte întâlniri. Casa are pe fațadă o pictură renascentistă destul de rară pentru Transilvania. Deși se află într-o stare avansată de degradare, pictura este într-o stare excepțională, fiind datată la sfârșitul secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea, respectiv în perioada 1590–1620. Imaginea actuală a casei este din anii 1940. Casa arată destul de rău, însă am descoperit ceea ce suspectam: toate ferestrele au fost evazate. Am descoperit ambrazurile dublu evazate la toate cele patru ferestre. Starea tencuielii, înainte de a interveni asupra ei, era serios afectată; prezenta infiltrații puternice de apă și fisuri majore, de diferite tipuri.
Ne-am făcut, încet-încet, planul de atac. În prima etapă, am urmărit punerea în siguranță a tencuielii: să înlăturăm soclul de ciment și să rostuim zonele în care nu mai exista zugrăveală valoroasă, după ce am îndepărtat tencuiala degradată, lăsând, acolo unde era cazul, tuburi pentru injectare.”
În partea a doua, așa cum era planificat, Tudor ne-a prezentat programul întâlnirilor care vor avea loc în următoarele două luni:
„Tema verii pentru Clubul de Arhitectură Vernaculară este «Pe lângă casă». Considerăm că am vorbit destul despre casă, ne-am uitat la destule poze cu case și am discutat aproape orice este legat de ele, așa că vom aborda alte subiecte, totul în afara casei în sine.
Pe 10 iulie vom avea tema «Grădini, parcuri, peisaje». Sunt în legătură cu unul dintre cei mai renumiți peisagiști. Oamenii încep să înțeleagă ce înseamnă să restaurezi o casă, dar foarte puțină lume, în România, vorbește despre ce înseamnă să întreții parcul unei clădiri istorice sau despre peisajul în care se aflau aceste case. De multe ori, acesta are valoare în sine, iar peisajul este cel care dă sens locuinței sau transformă o casă obișnuită într-o bijuterie.
Vrem să organizăm fiecare întâlnire într-un loc emblematic pentru subiectul pe care îl discutăm. Pentru această temă, cel mai probabil ne vom întâlni la Movile. Casa parohială din Movile se bucură de un peisaj fenomenal.
Pe 24 iulie urmează tema «Meri, peri și viță-de-vie», care se referă la tradiția cultivării diferitelor soiuri în jurul casei. Dacă grădina și curtea se referă la ceea ce cultivi în imediata apropiere a casei, meri, peri și viță-de-vie se referă la relația dintre clădirea istorică și extravilan. Fie că vorbim de Biertan, fie că vorbim de Alma Vii, fie că vorbim de Haferland – Țara Ovăzului –, unde existau acele câmpuri de hamei, toate au un anumit peisaj agricol, aflat într-o relație strânsă cu patrimoniul construit.
Pe 7 august, cu tema «Grajd, șop și alte hurube», ajungem la evenimentul care are titlul meu preferat. Mergem la grajd, șop și alte hurube. O hurubă înseamnă o construcție veche care abia mai stă în picioare și pe care lumea, mai degrabă, ar demola-o. Aici vom discuta, de fapt, despre valoarea anexelor dintr-o gospodărie și despre potențialul lor de a fi transformate pentru traiul contemporan.
Există o mulțime de spații pe care poate nu le valorificăm și pe care suntem înclinați să le demolăm, crezând că sunt parazitare, dar care pot avea un impact major în transformarea unei case gândite pentru traiul de acum 100–200 de ani într-o casă adaptată vieții contemporane.
Eu aș susține ideea să organizăm acest eveniment la Saschiz, pentru că Saschizul, la fel ca și alte sate din zonă, păstrează unele dintre cele mai interesante anexe din Transilvania, și anume șopurile folosite pentru depozitarea și uscarea hameiului.”
„Pe 21 august – „Tei, pini și pietre” – încheiem cu o temă un pic mai morbidă. Avem tei, pini și pietre. Teii și pinii sunt copacii preferați în Transilvania pentru cimitire, cu precădere, iar prin pietre mă refer, desigur, la pietrele de mormânt. Toate acestea au legătură cu peisajul memorial din Transilvania: cimitire și diferite monumente comemorative care evocă bătălii sau momente de restriște. În Transilvania există cimitire cu o mare valoare artistică. Mă gândesc, de pildă, la cimitirul de pe deal din Sighișoara, care este una dintre valoroasele compoziții romantice ale Europei.
Acestea sunt evenimentele. Mâine vom publica calendarul, iar pentru fiecare întâlnire vom stabili locațiile și îi vom anunța pe cei care vor susține conferințele.”
Cu aceste ultime precizări, Tudor a încheiat programul stabilit, invitându-ne să continuăm savurarea gustărilor și a băuturilor. Dacă Aperol Spritz-ul se terminase, fusese pus la rece și un vin alb sec, sau un spritz lung de vară, rece, numai bun într-o zi în care temperatura sărise de 35 de grade.
Discuțiile au continuat atât la răcoare, în interior, cât și afară, în locul preferat din fața intrării, peste care se așternuse deja umbra zidurilor istorice de vis-à-vis. Între participanți, pe lângă tinerii voluntari, a fost prezent și Romain Giudicelli, specialist în zidăria așa-numită „din piatră uscată”, cu care Tudor s-a întreținut îndelung, semn că au identificat deja posibile oportunități de colaborare.
Romain Giudicelli este francezul care a descoperit țara noastră datorită iubitei sale românce și, deși un an mai târziu cei doi s-au despărțit, acesta s-a îndrăgostit iremediabil de România, încât a decis să își părăsească țara natală. Francezul iubește extrem de mult cultura și tradiția românească, a învățat limba română, a urmat un curs de formare profesională în restaurarea patrimoniului, a lucrat ca ucenic tâmplar la Sibiu, dar și ca muncitor în Maramureș și în apropierea Brașovului, pe șantierele deschise pentru construirea caselor cu structură din lemn.
Am avut parte și de o surpriză plăcută, pentru că expoziția noastră BNA 2025, secțiunile de restaurare și reabilitare a monumentelor, a stârnit interesul unui grup de voluntari FITS, veniți inițial din Japonia, care de câțiva ani sunt prezenți în Sibiu, ajutând la desfășurarea festivalului. Au fost serviți cu plăcintă cu mere și un pahar cu savurosul Aperol Spritz, preparat de arh. Raisa Hățiș, membru fondator CAV și voluntar veteran la Ambulanța pentru Monumente.
Mircea ȚIBULEAC
