PETRE ANTONESCU (1873-1965) – Arhitectura monumentală de la neo-românesc la raționalism la Aniversarea a 150 de ani de la naștere
Vizitați expoziția în perioada 21.12.2023 – 10.01.2024 la Primăria Municipiului Sibiu, Centrul de Informare Turistică. Program L-V: 09:00 – 17:00, S: 09:00 – 13:00
Expoziția, prezentată de Uniunea Arhitecților din Romania (curatoriată de Prof. dr. arh. Sorin Vasilescu), cuprinde o selecție de 34 panouri cuprinzând lucrări de referință realizate de arh. Petre ANTONESCU și devenite simboluri și repere culturale urbane.
Palatul Kretzulescu (1902-1904) str. Știrbei Vodă 39, București – construcție în stilul Renașterii franceze cu influențe baroce. În jurul palatului, s-a amenajat un parc, în suprafață de aproape două hectare, cu terase, fântâni arteziene, bazine, izvoare și poduri (actualul parc Cișmigiu).
Casa „Dinu Lipatti” (1902) bd. Lascăr Catargiu nr. 12, București – o casa originală în stil rococo, elegantă și cu proporții armonioase, în ciuda scării discordante cu contextul urban, un loc plin de magie, o bogăție culturală.
Primăria Capitalei (1906-1910) B-dul Regina Elisabeta 47, București – construcție în stil neo-românesc. În această clădire a funcționat Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Avariată în timpul războiului, a fost reconstruită tot sub îndrumarea lui Petre Antonescu.
Catedrala Arhiepiscopala „Sf. Nicolae” (1906-1917) Galați – cel mai mare edificiu religios din Galați, este un simbol al orașului, în stil neobizantin cu influențe moldovenești și muntenești. Catedrala are o lungime de 37 m și o înălțime de 42,5 m.
Casele Brătianu (1908) strada Biserica Amzei 5-7, București – incinta este un exemplu rar – în contextul Capitalei – de conac urban neo-românesc, în jurul unei curți.
Cazinou Sinaia (1911-1912) parcul „Dimitrie Ghica”, Sinaia – clădire devenită mare atracție între războaie, a fost construită la inițiativa Regelui Carol I și administrată de Baronul de Marçay, acționar al Cazinoului din Monte Carlo. Vernisajul a fost sărbătorit cu artificii și recital susținut de George Enescu .
Palatul Administrativ (1907-1913) Craiova – cea mai reprezentativă clădire a orașului, în stil neo-românesc, acoperită cu țiglă de culoare verde. La interior, poziționată central, scara de onoare este luminată de o cupolă uriașă, bogat decorată.
Conacul Mihail OMOROLU (1915-1916) sat Păușești, Județ Vâlcea – lucrare de arhitectură rezidențială rurală ce aparține stilului neo-românesc, preluând elemente specifice culelor oltenești.
Casa Mihail OMOROLU (1927), Piata Victoriei, București – casa Beaux-Arts cu fațade ornamentate cu ghirlande (aka festoane), console cu gute, meandre (aka chei grecești), putti (aka îngerași sau amorași) grecești), putti (aka îngerași sau amorași) ținând rame ovale numite cartușe, și vase de tipul caliciu-crater. Interiorul casei este decorat cu stucaturi tipice pentru arhitectura Beaux-Arts.
Imobilul Agricola Fonciera (1926) – Piața Senatului (Calea Victoriei colț cu Splaiul Independenței), București-Clădire impozantă ce se desfășoară cu două aripi simetrice, al cărei stil reflectă trecerea, în manieră franceză, de la Art Nouveau la Art Deco.
Imobilul Adriatica- Trieste (1927-1929) – Piața Senatului (Splaiul Independenței), București – cunoscută drept una dintre clădirile „cu gloriete” (colonadele teraselor) de sorginte pariziană, devenite imagini de marcă pentru Capitala anilor 20.
Palatul Societății Politehnica – AGIR 1916 (1925-1928) Calea Victoriei, București – evocată ca stilistică neo-românească, autorul face referință la geniul ingineresc al apeductelor romane, transpus în arcatura registrului principal, extins pe trei niveluri.
Palatul Băncii Marmorosch Blank (1915-1923), București – este construit într-o tendință neo-românească formată din mai multe stiluri: bizantine, gotice, moldovenești. Cea mai puternică bancă comercială din România, în anul 1923 banca avea 25 de sucursale în Regat și la Paris, Istanbul, Viena și New York.
Arcul de Triumf (1921-1922 și 1936) – monument închinat victoriei armatei române din Primul Război Mondial și unirii tuturor românilor din 1918, a fost inaugurat pe 1 decembrie 1936, la 18 ani de la Unire.
Reședința Malaxa (1930) strada Rabat 38, București – exterior neo-românesc „clasic”, cu turn de colț, acoperiș ceramic și ancadramente de piatră și un interior atipic, spectaculos și prețios pentru evenimente speciale (conferințe, audiții, etc.) cu finisaje luxoase în contrapunct cu restul spațiilor funcționale modeste.
Facultatea de Drept (1933-1935) bd. Mihail Kogălniceanu 36-46, Bucuresti – construcție în stil Art Deco. Cu fațada ritmată de pilaștri înalți, în golurile dintre pilaștri, deasupra ușilor sunt așezate statui ale marilor juriști din antichitate. Pe corpurile laterale, basoreliefurile semnate Mac Constantinescu „Eliberarea unui sclav în fața magistraților din Forul roman“, „Justinian înconjurat de magistrați”.
Accademia di Romania (1933) parcul Valle Giulia, pe Villa Borghese, Roma, Italia – „școala românească de la Roma” a fost construită cu sprijinul financiar al BNR. Pe frontispiciul clădirii era înscris: Populus daco-romanus hanc sedem in Urbe Aeterna litteris et artibus faciendam curavit (Poporul daco-roman a construit acest lăcaș în Cetatea Eternă în folosul literelor și artelor)
Imobil de apartamente al BNR (1935) Șoseaua Kiseleff 12, București – O mare clădire cu apartamente, construită între cele două războaie mondiale, cu fațada îmbrăcată în cărămidă aparentă, demonstrează cu virtuozitate adaptarea unor soluții plastice tradiționale pentru funcțiunile noi.
Institutul de Istorie Universală „Nicolae Iorga” (1937-1939) bd. Aviatorilor 1-3, București – clădire neoclasică cu tentă regionalistă, al cărei peristil de la intrare amintește de vechile pridvoare. Peretele de fundal conține o frescă monumentală de Olga Greceanu.